Daniel Costuț: Călăuză și Călăuzire

Trebuie spus încă de la început că nu există o formulă magică atunci când vorbim despre călăuzire, ci mai degrabă o atitudine potrivită pe care este important să o cultivăm. Există totuși promisiunea călăuzirii, în texte precum cele din Ioan.16.13a, Psalmul.25.9;32.8;48.14 etc. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim jaloane, principii călăuzitoare pentru satisfacerea nevoii noastre de călăuzire.

În primul rând nevoia noastră este după o CĂLĂUZĂ! În timp ce noi nu conştientizăm întotdeauna acest lucru, Dumnezeu face totul pentru a ni se dărui. Ca exemplu aș putea să întreb: Ce aţi prefera ca ghid într-o călătorie spre o destinație nouă: o hartă sau un cunoscător al traseului? Desigur, răspunsul este evident. Ca şi creştin, călăuzirea trebuie să fie un aspect al umblării tale zilnice cu Dumnezeu. EL vrea ca tu să-L cunoşti pe EL. Aceasta presupune şi a te lăsa călăuzit de El.

Putem observa falimentul horoscoapelor, care sunt vagi, inexacte, dăunătoare şi impersonale. Nu poţi discuta cu nimeni; nu este nimeni să te ia de mână.

În al doilea rând, o condiţie – sine qua non – în călăuzire este naşterea din nou. Este aproape un non sens să aştepţi ca Dumnezeu să te călăuzească în timp ce tu nu-L cunoşti. Călăuzirea este un parteneriat în proces de desfășurare între Dumnezeu şi om! Însă parteneriatul/asocierea Dumnezeu  nu o poate realiza decât cu o persoană în care locuieşte Cristos ca Domn prin Duhul Sfânt. Eşti tu o asemenea persoană?

În al treilea rând nu trebuie să uităm că scopul lui Dumnezeu cu noi pe Pământ este să ne formeze pentru cer, pentru veşnicie. În contextul acesta călăuzirea nu este un scop în sine, ci un instrument prin care Dumnezeu ne familiarizează cu vocea Lui, cu prezenţa Lui, cu planurile lui pentru noi. Altfel spus, cu scopul Său final. Să învăţăm a fi sensibili la semnele, semnalele Duhului Sfânt.

PRINCIPIUL CUVÂNTULUI, PS.25.4,5

Călăuzirea noastră vine din Scriptură. Biblia este Cuvântul inspirat şi infailibil al lui Dumnezeu. (2 Pt.1.20-21; 2 Tim.3.16-17) Atunci când vorbim despre voia lui Dumnezeu trebuie să ştim că această voie o găsim în Sfânta Scriptură Voia lui Dumnezeu  are două aspecte:  voia generală şi voia specifică.

Voia generală reprezintă principiile generale ce acoperă toate zonele vieţii noastre: 1 Tes.4.3 „voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră”, sau Fapte 17.30-31 – „pocăința tuturor”. Voia specifică reprezintă deciziile pe care trebuie să le luăm în probleme specifice şi personale. Spre exemplu în căsătorie, carieră, afaceri, etc. Principiul este acesta: Dacă accepţi să faci voia lui Dumnezeu generală, El îţi va comunica, într-un fel sau altul şi voia Lui specifică. (Ioan 7.17)

Posibilităţile contextului propice călăuzirii pot conține vocea sau îndemnul interior al Duhului în timpul părtăşiei cu Dumnezeu, împrejurările, circumstanţele, întâmplările plăcute sau neplăcute din viața noastră, precum și situații de boală și/sau vindecare, ’uşi închise/deschise’.

În timp ce caut călăuzire mă pot întreba dacă există vreun principiu, poruncă directă, indirectă pentru problema mea în Cuvânt? Sau dacă încalc eu vreo poruncă din Cuvânt prin ceea ce face.

PRINCIPIUL CURĂŢIEI – PS.25.7-12,21

Să înţelegi că pe Dumnezeu Îl interesează mai mult aspectele morale decât cele geografice ale deciziilor tale. Contează mai puţin faptul că ajung în locul în care nu trebuia să merg, decât faptul că iau o decizie greşită din punct de vedere moral. Acest principiu este legat de cel anterior ca şi cealaltă faţă a monedei: primul fiind aspectul obiectiv, al doilea fiind cel subiectiv. Omul decide să nu calce Cuvântul cu orice preţ. (Neemia 6.10-13) Un om curat este omul care nu se compromite, care nu-şi încalcă principiile morale fundamentale, care îi onorează caracterul sfânt al lui Dumnezeu.

Aplicația constă în faptul că Dumnezeu ţi se descoperă în măsura străduinţei tale de a fi curat pentru a onora caracterul Său sfânt. Iar motivul pentru care nu ai parte de călăuzire este poate pentru că nu eşti curat, transparent înaintea lui Dumnezeu. Când te curăţeşti, Dumnezeu te luminează.

Corolarul constă în realitatea faptului că Cuvântul lui Dumnezeu nu se contrazice niciodată, nici nu se aplică preferenţial. Cunoaşterea Cuvântului te protejează atunci când i te subordonezi în curăţia inimii (Neemia 6.11-12), iar principiul curăţiei se aplică atât la aspectele spirituale cât şi la cele materiale. De asemenea acest principiu vizează şi rolul conştiinţei, al cugetului în călăuzire.

Ce spune Biblia despre conștiință găsim scris în Rom.2.14-16, ea e dovada morală universală a existenţei Creatorului; Evrei 9.14,10.22, ea este locul unde se acumulează sentimentul de vinovăţie și se observă necesitarea ’spălării’ ei; Rom.9.1, conştiinţa spălată în sângele Mântuitorului va fi luminată de Duhul Sf.; 2 Cor.1.12, conştiinţa iluminată de Duhul Sfânt mărturiseşte despre curăţia acţiunilor noastre; 1 Tim.1.5, ni se spune că dragostea vine dintr-o conştiinţă bună/curată; 2 Tim.3.9;2.19, credinţa locuieşte în conştiinţă. De aceea este foarte important principiul curăţiei: avem în conştiinţa noastră Duhul Sfânt ca ghid pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu.

PRINCIPIUL COMUNITĂŢII – Ps.16.3

Să înţelegi că dacă mântuirea este personală, viaţa creştină este comunitară. Dumnezeu ne-a aşezat într-o comunitate, într-un context de relaţii în care cerem socoteală şi dăm socoteală.

În varianta negativă, ca şi creştin nu pot trăi ignorând eventualele consecinţe negative ale acţiunilor mele, ce se vor răsfrânge şi asupra comunităţii de credincioşi din care fac parte. Iar sub aspect pozitiv, înţeleg că Dumnezeu mi-a dat alte persoane lângă mine pentru a mă binecuvânta şi pentru a mă face o binecuvântare. Biserica este un trup iar persoanele care îl alcătuiesc reprezintă contextul în care învăţăm să ne închinăm împreună, să ne rugăm împreună, să ne edificăm spiritual împreună, ne mângâiem unii pe alţii, ne sfătuim unii pe alţii (ca sugestie sau mustrare). Pentru a alege persoana potrivită cu care să te sfătuiești, caută să alegi pe cineva curat, credincios (Ps.16.3); alege pe cineva care să poată fi obiectiv (să nu-ţi spună ce vrei tu să auzi); alege pe cineva care are, eventual, experienţă în domeniul ce te interesează; nu porni cu ideea că celălalt este responsabil de luarea deciziei finale; tu ai nevoie de o relaţie directă, nu indirectă cu Dumnezeu! Caută să primeşti un sfat, dar lasă ca responsabilitatea de a hotărî care este voia lui Dumnezeu să fie a ta.

PRINCIPIUL CREDINŢEI – PS.25.1-3; Prov.3.5-6

Să crezi că planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta este desăvârşit în toate detaliile şi, în consecinţă, să-ţi încredinţezi Lui destinul și să laşi spaţiu intervenţiei lui Dumnezeu în procesul planificării.

Problema care apare în calea credinţei este îndoiala sau teama: ne îndoim că voia lui Dumnezeu este într-adevăr mai bună decât a noastră (că doar noi ne ştim mai bine nevoile), sau ne îndoim de propria capacitate de a interpreta călăuzirea.

Soluţia constă în a crede că Dumnezeu este interesat să te călăuzească mai mult decât tine. Soluția vine atunci când tânjeşti după siguranţa pe care ţi-o dă o adevărată relaţie cu Dumnezeu. A crede înseamnă a fi convins că chiar şi prin greşelile tale El te va învăţa să mergi în direcţia corectă. Dacă  te încrezi în El în privinţa destinului tău etern, este oare atât de greu să te încrezi în El în privinţa călăuzirii de acum?

 Astfel, dacă eşti copilul lui Dumnezeu ai în tine nevoia de călăuzire, şi mai adâncă decât aceasta, nevoia de Călăuză. Pentru aceasta ai la dispoziţie Cuvântul lui Dumnezeu: iubeşte-l, citeşte-l, memorează-l, proclamă-l, trăieşte-l! Duhul Sfânt a fost pus în tine pentru a te face curat, sensibilizându-te la voia lui Dumnezeu. Comunitatea Bisericii- pentru a-ți verifica opţiunile, şi chiar motivaţiile. CREDINŢA este darul prin care Dumnezeu ne apropie mai mult de El direct proporţional cu gradul de dificultate al împrejurărilor. Crede! Crede în generozitatea Lui, în capacitatea Lui de a comunica cu tine, în puterea Lui de a te opri când greşeşti, în capacitatea Lui de a te învăţa să distingi sunetul vocii Sale. Numele Marelui nostru  Călăuzitor să fie glorificat în veci de veci!